Actualmente, textul jurământului prevăzut de Constituția în vigoare este acesta:
Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!
Jurământul se depune în fața celor două camere ale Parlamentului, reunite în ședință comună.
marți, 19 octombrie 2010
miercuri, 13 octombrie 2010
trebuie să știm
Stimați colegi,
este bine să știm:
- dacă Legea Educației este asumată de Guvern va fi adoptată așa cum dorește Guvernul. În aces caz noi cei de la liceele tehnologice vom avea de suferit prin migrarea elevilor către liceele teoretice care durează 3 ani (tehnologice 4 ani).
- se reduce numărul de ore atât la liceu (25/săptămână) cât și la gimnaziu și primar (20 ore)
- clasa a IX-a va fi la gimnaziu
- se va reduce numărul cadrelor didactice
- se va vor comasa unitățile școlare - circa 3000 anul viitor
- vom pierde drepturile care mai sunt în Statutul Personalului Didactic și cele din contractul colectiv de muncă
- vor să modifice codul muncii
Sunt încălcări grave ale drepturilor salariaților - trebuie să reacționăm.
este bine să știm:
- dacă Legea Educației este asumată de Guvern va fi adoptată așa cum dorește Guvernul. În aces caz noi cei de la liceele tehnologice vom avea de suferit prin migrarea elevilor către liceele teoretice care durează 3 ani (tehnologice 4 ani).
- se reduce numărul de ore atât la liceu (25/săptămână) cât și la gimnaziu și primar (20 ore)
- clasa a IX-a va fi la gimnaziu
- se va reduce numărul cadrelor didactice
- se va vor comasa unitățile școlare - circa 3000 anul viitor
- vom pierde drepturile care mai sunt în Statutul Personalului Didactic și cele din contractul colectiv de muncă
- vor să modifice codul muncii
Sunt încălcări grave ale drepturilor salariaților - trebuie să reacționăm.
vineri, 8 octombrie 2010
ROMÂNII TREBUIE SĂ SE TREZEASCĂ
Somatie catre Presedintele Romanei Traian Basescu si toata gruparea sa
Scris de Dr. Cacovean Adrian
Luni, 04 Octombrie 2010 16:10
“Basescu da mana libera MAI sa intervina in forta - toleranta zero in cazul incalcarii legii“
Traian Basescu a dat joi, in cadrul sedintei Consiliului Superior de Aparare a Tarii, mana libera Ministerului Administratiei si Internelor "sa intervina in forta in cazul violentelor provocate de clanuri sau grupari din zona crimei organizate", aratand ca este nevoie de implementarea unei "politici de toleranta zero in cazul incalcarii legii".
"Presedintele Traian Basescu a precizat ca Ministerul Administratiei si Internelor trebuie sa intervina in forta in cazul violentelor provocate de clanuri sau grupari din zona crimei organizate. In acest sens, presedintele Romaniei a accentuat necesitatea unei politici de toleranta zero in cazul incalcarii legii, inclusiv in situatiile in care se aduce atingere demnitatii si integritatii fizice a personalului M.A.I.", se afirma in comunicatul remis de Administratia Prezidentiala Ziare.com.
Sursa: Ziare.com
Autor: Madalina Mitan
Frumos anunt, prin care suntem instiintati de catre instituia prezidentiala, despre violente care urmeaza sa se intample, iar autorii lor sunt deja cunoscuti, clanuri sau grupari din zona crimei organizate, criminali organizati. Dupa prezentarea pericolului care va urma, urmeaza ordinul de interventie (represiune), mentionarea unitatii numite pentru a intra in actiune, Ministerul Administratiei si Internelor si intensitatea atacului, adica sa se traga cu arma.
Daca citim cu atentie, gasim ca acest comunicat prezidential este clar si precis. La adevaratul sens al comunicatului ajungem dupa ce ne sare in ochi ciudatenia. S-a schimbat regulamentul de comportare a incadratilor M.A.I.? S-a schimbat legea? Pai cum presedintia poate modifica prin comunicat comportamentul unor oameni care actioneaza dupa reguli precise si conform ordinelor? Doar nu o sa stea sa fie maltratati atunci cand isi exercita meseria. Cand mergi sa prinzi un hot sau urmaresti un infractor, daca nu se supune ordinelor verbale il somezi si tragi focurile de avertizare si apoi tragi direct in tinta. Daca te agreseaza, banuiesc ca ai dreptul sa te aperi si sa tragic direct, oricum, toate sunt foarte strict reglementate si suntem de acord cu totii ca politistul este un om important in societate, il respectam si ne bucuram ca exista si ne apara si ne rugam de sanatatea dumnealui. Dar in comunicatul prezidential nu este vorba de asta, este mentionata o alta situatie, existenta unor clanuri sau grupari din zona crimei organizate.
Prin '89, aceste clanuri erau denumite bande de derbedei, inamicii poporului etc., imediat dupa preluarea puterii au fost denumite “teroristi”. Le-au schimbat numele pe parcurs, urmatorii inamici au fost cei care nu au mancat salam de soia, apoi a fost Regale Mihai, apoi “caposu’” de Corneliu Coposu, toti “cei cu barba”, cand cu mineriadele, a fost o alta dintre denumirile interimare. Printre ultimii a fost Klaus Werner Iohannis, care dupa ce si-a anuntat candidatura la postul de prim ministru, a fost ingropat urgent in mormanele de ficati de copii descoperiti in frigiderul sau (cu care facea trafic de organe si, dupa caz, isi trata oaspetii canibali).
De murit au tot murit inocenti pana acum, ciudat in toate cazurile s-a descoperit ulterior ca nu erau cine se credea. Unii au murit complet (moartea de-a binelea, corp si suflet) si sunt chiar ingropati ca urmare a “actelor de terorism” care s-au dovedit in final neadevarate si s-a stabilit ca teroristii morti erau de fapt victime. Altii sunt morti de vii (moartea de viu), ingropati in dosare de santaj, inscenari, manipulari si sunt umbre printre noi. Pentru unii, care inca se cred vii si au deschis gura (printre ei si mass media), se pregatesc doua feluri de moarte timpurie (cea de-a binelea si cea de viu) si institutia prezidentiala ne anunta aceasta.
Numai ca noi stim de acum sa intelegem exact ceea ce ni se transmite. Le-am invatat felul de a fi si de a proceda. Noi ne-am prins de jocul lor si stim ca toata schema a fost nu sa ducem tara afara din comunism, nici sa scapam de Ceausescu, noi stim ca totul a fost o inscenare si s-au folosit initial de sange nevinovat, inventand tematica revolutiei, pana si-au atins scopul, apoi si-au aparat pozitia:
•inventand mineriade si folosind santajul,
•au inventat caritasul si vantul si s-au folosit de ele,
•au invrajbit clasele sociale intre ele,
•au fugarit meseriasii, profesorii, mana de lucru calificata, acum fugaresc cadrele medicale,
•distrug profesia de farmacist si medic,
•au distrus industria, au distrus agricultura, au distrus zootehnia (prin gripele inventate),
•au taiat craca pe care mai statea economia tarii (producatorii mici si mijlocii),
•au inventat gripa porcina (printr-un ministru care nu s-a vaccinat si a primit bani grosi de la producatorii de vaccinuri),
•au distrus sistemul de irigatii,
•deturneaza fondurile de sanatate si ce ramane este pradat mai departe prin adminstratii puse pe prada,
•executa planul de depopulare a lumii in tara lor si au inceput cu intelectualii, continua cu pensionarii, au taiat padurile, au vandut flota,
•au indatorat tara,
•au ucis, au furat,
•au inventat slogane gen “nu ne vindem tara”, cand ei de fapt au vandut-o si pustiit-o,
•au uratit Romania,
•au infiltrat si distrus toate partidele politice din Romania, indepartandu-le de la orice doctrina si transformandu-le in bande grupate pe interese,
•fac desavarsirea operei satanei asupra Romaniei,
•acum lucreaza la cuvant si intelesul acestuia, la mintea romanilor, incercand sa posteze adevarul drept minciuna si minciuna drept adevar, vor sa ne faca sa spunem intunericului lumina si luminii intuneric,
•nu ajung mii de pagini pentru a enumera toate relele facute de aceiasi oameni pusi pe rau si condusi de lacomie si ban.
Noi stim acum ca toata revolutia si evolutia spre rau a Romaniei s-a facut din lacomia unora, carora fostul regim comunist si Ceausecu le-a stat in gat. Acum noi le stam in gat, cei care suntem furati, mintiti, santajati, alungati, terorizati, chinuiti de ei.
Sa nu-i mai lasam sa traga de timp pe seama indatorarii Romaniei, pe seama imbolnavirii cetatenilor ei, pe seama depopularii Romaniei de tot ce ea are mai bun, pe seama distrugerii Romaniei si a natiunii.
I-am votat, le-am dat puterea, i-am vazut cine sunt si ce fac, noi le luam inapoi puterea. Nu mai au dreptul sa conduca tara asta si sa se foloseasca de aceasta putere. Noi o spunem aceasta.
Somatie catre Presedintele Romanei Traian Basescu si toata gruparea sa si gruparile care acum de-a abia asteapta sa va ia locul pentru a a mentine ciclul destructiv: ati furat destul, ati distrus destul, este vremea sa plecati in pace si sa va multumiti cu “realizarile” de pana acum. Poate Dumnezeu se va milostivi de voi si va lasa sa va bucurati in pace de ce aveti acum, daca renuntati la lacomie si lasati tara in pace, sa fie condusa de profesionisti.
Vremea este aproape si numai asa aveti sanse de scapare. Pe noi nu ne mai pacaliti.
Fiti atenti: prin “mana libera MAI sa intervina in forta - toleranta zero in cazul incalcarii legii” se incearca legitimarea reinfiintarii Gestapoului, a haosului, dezordinii, represaliilor in masa si dictaturii.
Eu am incredere in Politia Romana, in Justitia Romana, in serviciile secrete romane, in Armata Romana, in presa din Romania si in Statul Roman si am speranta ca acestea nu se vor lasa antrenate de institutia prezidentiala in diversiunile care se vor face pentru mentinerea structurilor actuale de intimidare, santaj, mintire, presiune si control al populatiei si estorcare a tarii.
Apel catre Gruparile Sindicale din Romania si liderii sindicali: nu va lasati oamenii atrasi in curse si inscenari. Toate manifestatiile sa fie pasnice si cu aprobarile necesare. Tineti-va oamenii impreuna si controlati orice manifestare verbala sau fizica agresiva din partea lor. Apelati urgent la Politia Romana in cazul in care se incearca contaminarea grupurilor cu oameni necunoscuti, veniti la provocare, diversiune. Nu provocati politistii si cereti ajutorul lor imediat in caz de nevoie.
Apel catre Politia Romana: aparati manifestantii si stingeti din fasa orice act de violenta.
Apel catre mass media si orice om care poate filma si inregistra, filmati orice act de violenta verbala si fizica si depuneti marturiile filmate ca probe pentru instantele competente sa rezolve problemele inregistrate.
Apel catre manifestanti si spectatori: nu va amestecati unii cu altii si nu va lasati provocati.
Am speranta ca Romania va fi eliberata in curand de sub acest jug pus de lacomie asupra democratiei si evolutiei firesti la care am visat atat de mult cu totii in ’89.
Am speranta ca romanii pot rezolva pasnic aceasta problema si pot alege sa fie cu adevarat liberi si sa traiasca intr-o tara cu adevarat democrata si crestina.
Octombrie, 04, 2010
Cacovean Adrian,
Medic,
Membru PNTCD
Scris de Dr. Cacovean Adrian
Luni, 04 Octombrie 2010 16:10
“Basescu da mana libera MAI sa intervina in forta - toleranta zero in cazul incalcarii legii“
Traian Basescu a dat joi, in cadrul sedintei Consiliului Superior de Aparare a Tarii, mana libera Ministerului Administratiei si Internelor "sa intervina in forta in cazul violentelor provocate de clanuri sau grupari din zona crimei organizate", aratand ca este nevoie de implementarea unei "politici de toleranta zero in cazul incalcarii legii".
"Presedintele Traian Basescu a precizat ca Ministerul Administratiei si Internelor trebuie sa intervina in forta in cazul violentelor provocate de clanuri sau grupari din zona crimei organizate. In acest sens, presedintele Romaniei a accentuat necesitatea unei politici de toleranta zero in cazul incalcarii legii, inclusiv in situatiile in care se aduce atingere demnitatii si integritatii fizice a personalului M.A.I.", se afirma in comunicatul remis de Administratia Prezidentiala Ziare.com.
Sursa: Ziare.com
Autor: Madalina Mitan
Frumos anunt, prin care suntem instiintati de catre instituia prezidentiala, despre violente care urmeaza sa se intample, iar autorii lor sunt deja cunoscuti, clanuri sau grupari din zona crimei organizate, criminali organizati. Dupa prezentarea pericolului care va urma, urmeaza ordinul de interventie (represiune), mentionarea unitatii numite pentru a intra in actiune, Ministerul Administratiei si Internelor si intensitatea atacului, adica sa se traga cu arma.
Daca citim cu atentie, gasim ca acest comunicat prezidential este clar si precis. La adevaratul sens al comunicatului ajungem dupa ce ne sare in ochi ciudatenia. S-a schimbat regulamentul de comportare a incadratilor M.A.I.? S-a schimbat legea? Pai cum presedintia poate modifica prin comunicat comportamentul unor oameni care actioneaza dupa reguli precise si conform ordinelor? Doar nu o sa stea sa fie maltratati atunci cand isi exercita meseria. Cand mergi sa prinzi un hot sau urmaresti un infractor, daca nu se supune ordinelor verbale il somezi si tragi focurile de avertizare si apoi tragi direct in tinta. Daca te agreseaza, banuiesc ca ai dreptul sa te aperi si sa tragic direct, oricum, toate sunt foarte strict reglementate si suntem de acord cu totii ca politistul este un om important in societate, il respectam si ne bucuram ca exista si ne apara si ne rugam de sanatatea dumnealui. Dar in comunicatul prezidential nu este vorba de asta, este mentionata o alta situatie, existenta unor clanuri sau grupari din zona crimei organizate.
Prin '89, aceste clanuri erau denumite bande de derbedei, inamicii poporului etc., imediat dupa preluarea puterii au fost denumite “teroristi”. Le-au schimbat numele pe parcurs, urmatorii inamici au fost cei care nu au mancat salam de soia, apoi a fost Regale Mihai, apoi “caposu’” de Corneliu Coposu, toti “cei cu barba”, cand cu mineriadele, a fost o alta dintre denumirile interimare. Printre ultimii a fost Klaus Werner Iohannis, care dupa ce si-a anuntat candidatura la postul de prim ministru, a fost ingropat urgent in mormanele de ficati de copii descoperiti in frigiderul sau (cu care facea trafic de organe si, dupa caz, isi trata oaspetii canibali).
De murit au tot murit inocenti pana acum, ciudat in toate cazurile s-a descoperit ulterior ca nu erau cine se credea. Unii au murit complet (moartea de-a binelea, corp si suflet) si sunt chiar ingropati ca urmare a “actelor de terorism” care s-au dovedit in final neadevarate si s-a stabilit ca teroristii morti erau de fapt victime. Altii sunt morti de vii (moartea de viu), ingropati in dosare de santaj, inscenari, manipulari si sunt umbre printre noi. Pentru unii, care inca se cred vii si au deschis gura (printre ei si mass media), se pregatesc doua feluri de moarte timpurie (cea de-a binelea si cea de viu) si institutia prezidentiala ne anunta aceasta.
Numai ca noi stim de acum sa intelegem exact ceea ce ni se transmite. Le-am invatat felul de a fi si de a proceda. Noi ne-am prins de jocul lor si stim ca toata schema a fost nu sa ducem tara afara din comunism, nici sa scapam de Ceausescu, noi stim ca totul a fost o inscenare si s-au folosit initial de sange nevinovat, inventand tematica revolutiei, pana si-au atins scopul, apoi si-au aparat pozitia:
•inventand mineriade si folosind santajul,
•au inventat caritasul si vantul si s-au folosit de ele,
•au invrajbit clasele sociale intre ele,
•au fugarit meseriasii, profesorii, mana de lucru calificata, acum fugaresc cadrele medicale,
•distrug profesia de farmacist si medic,
•au distrus industria, au distrus agricultura, au distrus zootehnia (prin gripele inventate),
•au taiat craca pe care mai statea economia tarii (producatorii mici si mijlocii),
•au inventat gripa porcina (printr-un ministru care nu s-a vaccinat si a primit bani grosi de la producatorii de vaccinuri),
•au distrus sistemul de irigatii,
•deturneaza fondurile de sanatate si ce ramane este pradat mai departe prin adminstratii puse pe prada,
•executa planul de depopulare a lumii in tara lor si au inceput cu intelectualii, continua cu pensionarii, au taiat padurile, au vandut flota,
•au indatorat tara,
•au ucis, au furat,
•au inventat slogane gen “nu ne vindem tara”, cand ei de fapt au vandut-o si pustiit-o,
•au uratit Romania,
•au infiltrat si distrus toate partidele politice din Romania, indepartandu-le de la orice doctrina si transformandu-le in bande grupate pe interese,
•fac desavarsirea operei satanei asupra Romaniei,
•acum lucreaza la cuvant si intelesul acestuia, la mintea romanilor, incercand sa posteze adevarul drept minciuna si minciuna drept adevar, vor sa ne faca sa spunem intunericului lumina si luminii intuneric,
•nu ajung mii de pagini pentru a enumera toate relele facute de aceiasi oameni pusi pe rau si condusi de lacomie si ban.
Noi stim acum ca toata revolutia si evolutia spre rau a Romaniei s-a facut din lacomia unora, carora fostul regim comunist si Ceausecu le-a stat in gat. Acum noi le stam in gat, cei care suntem furati, mintiti, santajati, alungati, terorizati, chinuiti de ei.
Sa nu-i mai lasam sa traga de timp pe seama indatorarii Romaniei, pe seama imbolnavirii cetatenilor ei, pe seama depopularii Romaniei de tot ce ea are mai bun, pe seama distrugerii Romaniei si a natiunii.
I-am votat, le-am dat puterea, i-am vazut cine sunt si ce fac, noi le luam inapoi puterea. Nu mai au dreptul sa conduca tara asta si sa se foloseasca de aceasta putere. Noi o spunem aceasta.
Somatie catre Presedintele Romanei Traian Basescu si toata gruparea sa si gruparile care acum de-a abia asteapta sa va ia locul pentru a a mentine ciclul destructiv: ati furat destul, ati distrus destul, este vremea sa plecati in pace si sa va multumiti cu “realizarile” de pana acum. Poate Dumnezeu se va milostivi de voi si va lasa sa va bucurati in pace de ce aveti acum, daca renuntati la lacomie si lasati tara in pace, sa fie condusa de profesionisti.
Vremea este aproape si numai asa aveti sanse de scapare. Pe noi nu ne mai pacaliti.
Fiti atenti: prin “mana libera MAI sa intervina in forta - toleranta zero in cazul incalcarii legii” se incearca legitimarea reinfiintarii Gestapoului, a haosului, dezordinii, represaliilor in masa si dictaturii.
Eu am incredere in Politia Romana, in Justitia Romana, in serviciile secrete romane, in Armata Romana, in presa din Romania si in Statul Roman si am speranta ca acestea nu se vor lasa antrenate de institutia prezidentiala in diversiunile care se vor face pentru mentinerea structurilor actuale de intimidare, santaj, mintire, presiune si control al populatiei si estorcare a tarii.
Apel catre Gruparile Sindicale din Romania si liderii sindicali: nu va lasati oamenii atrasi in curse si inscenari. Toate manifestatiile sa fie pasnice si cu aprobarile necesare. Tineti-va oamenii impreuna si controlati orice manifestare verbala sau fizica agresiva din partea lor. Apelati urgent la Politia Romana in cazul in care se incearca contaminarea grupurilor cu oameni necunoscuti, veniti la provocare, diversiune. Nu provocati politistii si cereti ajutorul lor imediat in caz de nevoie.
Apel catre Politia Romana: aparati manifestantii si stingeti din fasa orice act de violenta.
Apel catre mass media si orice om care poate filma si inregistra, filmati orice act de violenta verbala si fizica si depuneti marturiile filmate ca probe pentru instantele competente sa rezolve problemele inregistrate.
Apel catre manifestanti si spectatori: nu va amestecati unii cu altii si nu va lasati provocati.
Am speranta ca Romania va fi eliberata in curand de sub acest jug pus de lacomie asupra democratiei si evolutiei firesti la care am visat atat de mult cu totii in ’89.
Am speranta ca romanii pot rezolva pasnic aceasta problema si pot alege sa fie cu adevarat liberi si sa traiasca intr-o tara cu adevarat democrata si crestina.
Octombrie, 04, 2010
Cacovean Adrian,
Medic,
Membru PNTCD
luni, 4 octombrie 2010
Perfect adevărat
Bogaţii se descurcă, românii de rînd îndură
Luni, 04 octombrie 2010 Sursa: National Autor: Radu Eftimie
Românii sînt bombardaţi zilnic cu ştiri despre milionari români care fentează fiscul. În tandem cu aceste ştiri, autorităţile statului anunţă şi măsuri prin care milionarii care au uitat să-şi plătească dările către stat vor fi pedepsiţi. Realitatea este că nu milionarii sînt cei vizaţi de impozitele şi amenzile statului, ci românul mediu care chiar dacă ar vrea să-şi achite impozitele nu prea mai are cu ce.
Pe româneşte, asistăm la o manipulare grosolană a poporului deja înrobit de taxe şi impozite, prin afişarea cîtorva nume precum Becali, Negoiţă sau Micula, vezi Doamne, ţintele fiscului. Impozitarea progresivă a proprietăţilor este un exemplu în acest sens.
Se ştie deja că românii care deţin mai multe case sau mai multe maşini plătesc impozit în plus
. Voci din guvern afirmă că măsura vizează bogaţii ţării care se lăfăie în “palate” şi care trebuie să plătească mai mult pentru averile lor. Din nefericire însă, bogaţii ţării nu se sinchisesc de impozitele cu care îi ameninţă statul pentru că pur şi simplu au de unde să dea bani sau se eschivează de obligaţii. Acest lucru este confirmat şi de Niels Schnecker, consultant în afaceri.
“Aceste impozite îi vor afecta doar pe românii de rînd, pe omul care se întîmplă să aibă mai multe proprietăţi. Pe bogaţii României nu are cum să-i afecteze pentru că ei au posibilitatea să treacă aceste proprietăţi pe alte nume”, ne-a declarat Niels Schnecker.
Măsură discriminatorie
Că noile impozite sînt gîndite pentru ca statul să tragă bani de la aproape tot românul ne confirmă şi Radu Zilişteanu, expert imobiliar: “Părerea mea este că e o măsură discriminatorie, pentru că guvernul nu are o filozofie fiscală clară. Măsura este luată după ureche”. Cei mai mulţi dintre oamenii cu bani şi-au trecut deja o parte din averi pe numele rudelor, obicei preluat de la politicieni. În acest context, impozitarea progresivă a proprietăţilor se dovedeşte a fi doar o corvoadă în plus pentru românul din clasa mijlocie care oricum a fost obligat de criză să strîngă mult cureaua cheltuielilor. “De principiu, legea ar fi fost interesantă, dar e greşită. Şi se leagă de nume ca Negoiţă sau Becali, dar toată această chestie este o petardă populistă. Mai ţineţi minte treaba cu TVA-ul pe tranzacţii imobiliare. Nu s-a întîmplat nimic. Toate acestea sînt exerciţii de imagine publică”, conchide Niels Schnecker.
Impozitul pe a doua casă
Cei care deţin mai multe clădiri, mai multe case, plătesc cu 65% mai mult pentru cea de-a doua locuinţă, cu 150% pentru cea de-a treia şi cu 300% mai mult pentru a patra şi următoarele în afara adresei de domiciliu. Astfel, pentru o proprietate unică, de 200 de metri pătraţi, posesorul achită un impozit anual de 770 de lei. Dacă această casă este declarată drept a doua proprietate, deţinătorul trebuie să dea în plus, în acest an, peste 300 de lei, iar în 2011 aproape 500 de lei. În situaţia deţinerii unei a treia proprietăţi, de anul viitor impozitul se măreşte cu 1.150 de lei.
Niels Schnecker este expertul financiar
care a atras atenţia permanent asupra direcţiilor economice greşite ale guvernului Boc. Dincolo de apariţiile televizate în care a tras de urechi Executivul, despre Niels Schnecker mai trebuie ştiut că este colonel în retragere, al US Air Force, avocat şi expert în macroeconomie..
Impozitul pe maşini
Guvernul a majorat impozitul auto
astfel:
- de la 7 lei/200 cmc la 8 lei, pentru maşinile sub 1.600 de cmc.
- de la 15 lei la 18 lei/200 cmc pentru cele între 1601 şi 2000 de cmc.
- de la 30 de lei la 72 de lei/200 cmc pentru maşinile cu o capacitate între 2001 şi 2600 cmc.
- de la 60 la 144 de lei/200 cmc pentru maşinile de pe
Luni, 04 octombrie 2010 Sursa: National Autor: Radu Eftimie
Românii sînt bombardaţi zilnic cu ştiri despre milionari români care fentează fiscul. În tandem cu aceste ştiri, autorităţile statului anunţă şi măsuri prin care milionarii care au uitat să-şi plătească dările către stat vor fi pedepsiţi. Realitatea este că nu milionarii sînt cei vizaţi de impozitele şi amenzile statului, ci românul mediu care chiar dacă ar vrea să-şi achite impozitele nu prea mai are cu ce.
Pe româneşte, asistăm la o manipulare grosolană a poporului deja înrobit de taxe şi impozite, prin afişarea cîtorva nume precum Becali, Negoiţă sau Micula, vezi Doamne, ţintele fiscului. Impozitarea progresivă a proprietăţilor este un exemplu în acest sens.
Se ştie deja că românii care deţin mai multe case sau mai multe maşini plătesc impozit în plus
. Voci din guvern afirmă că măsura vizează bogaţii ţării care se lăfăie în “palate” şi care trebuie să plătească mai mult pentru averile lor. Din nefericire însă, bogaţii ţării nu se sinchisesc de impozitele cu care îi ameninţă statul pentru că pur şi simplu au de unde să dea bani sau se eschivează de obligaţii. Acest lucru este confirmat şi de Niels Schnecker, consultant în afaceri.
“Aceste impozite îi vor afecta doar pe românii de rînd, pe omul care se întîmplă să aibă mai multe proprietăţi. Pe bogaţii României nu are cum să-i afecteze pentru că ei au posibilitatea să treacă aceste proprietăţi pe alte nume”, ne-a declarat Niels Schnecker.
Măsură discriminatorie
Că noile impozite sînt gîndite pentru ca statul să tragă bani de la aproape tot românul ne confirmă şi Radu Zilişteanu, expert imobiliar: “Părerea mea este că e o măsură discriminatorie, pentru că guvernul nu are o filozofie fiscală clară. Măsura este luată după ureche”. Cei mai mulţi dintre oamenii cu bani şi-au trecut deja o parte din averi pe numele rudelor, obicei preluat de la politicieni. În acest context, impozitarea progresivă a proprietăţilor se dovedeşte a fi doar o corvoadă în plus pentru românul din clasa mijlocie care oricum a fost obligat de criză să strîngă mult cureaua cheltuielilor. “De principiu, legea ar fi fost interesantă, dar e greşită. Şi se leagă de nume ca Negoiţă sau Becali, dar toată această chestie este o petardă populistă. Mai ţineţi minte treaba cu TVA-ul pe tranzacţii imobiliare. Nu s-a întîmplat nimic. Toate acestea sînt exerciţii de imagine publică”, conchide Niels Schnecker.
Impozitul pe a doua casă
Cei care deţin mai multe clădiri, mai multe case, plătesc cu 65% mai mult pentru cea de-a doua locuinţă, cu 150% pentru cea de-a treia şi cu 300% mai mult pentru a patra şi următoarele în afara adresei de domiciliu. Astfel, pentru o proprietate unică, de 200 de metri pătraţi, posesorul achită un impozit anual de 770 de lei. Dacă această casă este declarată drept a doua proprietate, deţinătorul trebuie să dea în plus, în acest an, peste 300 de lei, iar în 2011 aproape 500 de lei. În situaţia deţinerii unei a treia proprietăţi, de anul viitor impozitul se măreşte cu 1.150 de lei.
Niels Schnecker este expertul financiar
care a atras atenţia permanent asupra direcţiilor economice greşite ale guvernului Boc. Dincolo de apariţiile televizate în care a tras de urechi Executivul, despre Niels Schnecker mai trebuie ştiut că este colonel în retragere, al US Air Force, avocat şi expert în macroeconomie..
Impozitul pe maşini
Guvernul a majorat impozitul auto
astfel:
- de la 7 lei/200 cmc la 8 lei, pentru maşinile sub 1.600 de cmc.
- de la 15 lei la 18 lei/200 cmc pentru cele între 1601 şi 2000 de cmc.
- de la 30 de lei la 72 de lei/200 cmc pentru maşinile cu o capacitate între 2001 şi 2600 cmc.
- de la 60 la 144 de lei/200 cmc pentru maşinile de pe
joi, 30 septembrie 2010
luni, 27 septembrie 2010
Cristian Tudor Popescu: Scrisoare deschisă către preşedintele Traian Băsescu !
Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă.
Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.
Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.
Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.
Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării.
Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua - spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.
duminică, 26 septembrie 2010
Băsescu, Boc si renunțările......
Lupta dintre presedinte si poporul român continuă sub diferite forme. A renunțat la profesori, la medici, la parlamentari, la constituție si acum la polițiști.... . Președintele a renunțat la poporul român demult. E dor un individ care face jocul multinaționalelor, a bancherilor si a celor care din umbra gandesc strategiile de evoluție a societății. In 6 ani, Băsescu a facut oamenii sa fie și mai nefericiți decât erau determinând sentimente negative și ură. Oamenii îl urăsc. Ura stârnită de politicieni în inimile oamenilor nu este de nici un folos. Copii României vor crește într-un mediu plin de frustrări și ură. Oare poporul român asta dorește? Oamenii din această țară asta doresc? Greu de crezut, dar din păcate oamenii nu sunt conștienți de urmările negative în care vor fi constrânși să trăiască. Viața în această atmosferă negativă este apăsătoare și cu urmări grave pentru viitorii oameni care trăiesc în acest spațiu numit România. Părerea mea esta că oameni cum este președintele nu au ce să mai caute la conducerea acestei țări. Eu îl condamn pentru sentimentele negative generate de lipsuri în inima oamenilor. Și cred că ar trebui să plece. Să plece și din acest spațiu care nu are nimic în comun cu el și cu cei ca el. Iar poporul român ar trebui să se trezescă pana nu e prea tarziu. Să schimbăm ura in iubire iar conducatorii pe care îi alegem să ne administreze pentru noi țara și nu pentru corporațiile care subjugă economiile statelor și jefuiesc țările doar pentru folosul lor.
duminică, 4 iulie 2010
articol preluat din Cotidianul
Un experiment numit „România"
Acasă ● Dosar de presa
În acest moment ne este foarte clar: ori se salvează ţara, ori câştigă gaşca! Şi nu ar fi pentru prima dată când gaşca ar câştiga în detrimentul ţării şi în defavoarea celor 20 de milioane de români!
Întotdeauna a fost o gaşcă marionetă care a experimentat, în interesul altora, soluţii politice extreme. Pentru istoria recentă, regimul comunist din România a fost cel mai atroce din spaţiul est-european. Comisarii sovietici şi trupele militare ruseşti s-au retras mai repede din România - faţă de vecinii noştri - pentru că autohtonii s-au dovedit a fi mai obedienţi faţă de bolşevici şi mai cruzi decât satrapii calmuci. Regimul care ne administrează astăzi destinele a luat cele mai severe măsuri - numite „anticriză" - din spaţiul european, fluturându-ne, şi încercând astfel să ne prostească, situaţia dificilă a Greciei. Dar în Grecia, veniturile bugetare nu au fost diminuate. În Grecia s-a ieşit în stradă pentru că salariile au fost îngheţate şi s-a renunţat la salariul 14! Nicidecum diminuare salarială! Iar acolo salariul mediu este de 1.000 de euro, nu de 300 de euro cum este la noi.
Un nou experiment numit „România" a fost pus în aplicare. Cine oare doreşte să vadă, cu girul găştii obediente de la Bucureşti şi al camarilei prezidenţiale, cât de mult poate rezista un popor dincolo de nivelul de acceptare a sărăciei cronice? Şi pentru ce? De fapt, care este finalitatea acestui experiment? Disoluţia socială este premergătoare unei fărâmiţări de tip feudal şi implicit dezmembrării teritoriale.
Sărăcia, mizeria, imoralitatea au fost constante istorice în România, iar această realitate foarte cunoscută nouă a fost imortalizată şi de caricaturiştii anilor 1870.
Oferim cititorilor câteva repere ale arbitrariului istoric. La 1763, Giovanni Bartolomeo Frontali, pe când traversa zona Buzăului de azi, venind din Moldova, a descris următoarea realitate socială: "Atâtea nenorociri sunt în aceste ţări încât nu ştiu ce să vă spun, vă voi spune doar că se îngroapă de vii şi cauza este că în toiul iernii se pune o dare şi de aceea, pentru a scăpa de acel înscris, unii mai săraci şi nu prea cunoscuţi se îngroapă sub pământ lăsând o răsuflătoare şi mulţi au murit de frig şi stau acolo până ce se distribuie acel înscris, căci în acel timp se face o mare cercetare".
"Ce le pasă lor care este numele stăpânului? Ceea ce ştiu ei este că trăiesc ca să muncească, ca să plătească, să sufere şi să tacă", spunea francezul Marmier la 1813.
"Nu există poate popor mai asuprit de un guvern despotic şi mai strivit de biruri şi angarale. Ei nu sînt în stare să conceapă măcar nădejdea unei soarte mai bune. Starea de deprimare sufletească în care sînt ţinuţi s-a prefăcut într-un fel de nesimţire şi de apatie naturală, care-i face deopotrivă de nepăsători la bucuriile vieţii şi de nesimţitori la fericire, ca şi la amărăciunile grijilor şi durerilor", afirma britanicul Wilkinson la începutul secolului al XIX-lea.
"Populaţia nu-i pregătită pentru revoluţie. Se ocărărşte ici şi colo, însă nimeni nu-şi pune capul în foc, martiri politici nu cresc pe acest pământ", afirma la 1853 ofiţerul austriac Johann Koradin într-un raport secret.
Pentru avocatul Petre Pandrea, realitatea interbelică arăta astfel: "Doi la sută din populaţia ţării trăieşte din belşug. Ceilalţi se uită şi înghit în sec".
Cât priveşte realitatea anilor '80, I.D. Sîrbu a descris-o astfel: „Au rămas cei care mai au acces la câte un mic sceret de stat şi cei care trăiesc aidoma muştelor".
După douăzeci de ani de la revolta socială din decembrie 1989, România se află pe deplin în puterea camarilei prezidenţiale patronate de „marele bandit", cum l-a descris Cezar Petrescu pe „inamicul public numărul 1" al României.
Cine este „marele bandit" cum îl numea Cezar Petrescu pe liderul ascuns? Şi cum „guvernează acesta?
„Marele bandit" şi „drângăleţii politici" în varianta literaturii
În Bucureştii anilor tulburi 1945-1946, într-o cameră cu obloanele trase şi luminată slab, la o masă uriaşă, o matahală privea cu nervozitate către masa umană rânduită în jurul său. Stăteau cu toţii, cu privirea năruită în podeaua abia vizibilă, galonaţi în frac, cu mănuşi de mătase şi gulere scrobite, parfumaţi şi aparent distinşi, dar cu o imagine falsă, precum chipul unei iluzii, al unei aparenţe construită doar prin accesorii, simboluri lipsite de putere, de semnificaţie, de conţinut. Totul se prăbuşea în faţa singurului personaj care şedea somptuos pe un scaun, la capătul mesei, personaj care bătea ritmic cu degetul în cutia cu tabac cubanez. „Eu am să rămân întotdeauna cel mai tare" îşi începu matahala misterioasă discursul aruncat spre păpuşile îmbrăcate în stofă englezească. „Eu ies deasupra - continuă cel care părea a fi şeful celor strânşi acolo - „Eu sunt un bandit. Bandit, marele bandit, gangsterul numărul unu al României Mari, primejdia naţională!".
Marele bandit îşi arcui apoi bustul peste masă spunând: „Nu aşa a-ţi binevoit să vă exprimaţi în consiliul vostru de miniştri, când a-ţi decis să mă târâţi pe la Parchet şi alte ălea?... cum vă închipuiaţi voi că s-au găsit alţi binevoitori de teapa voastră, să mă informeze înainte de a se împlini douăzeci şi patru de ore?".
„Marele bandit" al României îi avea pe toţi la mână. Îi punea să se certe în parlament, împărţindu-i chipurile în tabere concurente, numite popular putere şi opoziţie. Se porcăiau, se lau la trânte, înjurături, îşi declarau veşnică confruntare sub ochii prostimii, iar apoi, adânc în noapte, se adunau cu toţii la masa marelui bandit. Marele bandit, uneori, mai crea o mică mascaradă, numită adesea diversiune, tot pentru ochii prostimii. Atunci, câe un mic gangster de mahala, un ţap ispăşitor al marilor lovituri din umbră, era târât pe la Parchet, prin săli de judecată, arătat poporului, ca un interlop periculos ce a furat cât a putut, şi apoi, măscăriciul se pierdea în mulţime, printr-un banal viciu de procedură.
Cezar Petrescu descrie în romanul său "Calea Victoriei" părerea marelui bandit faţă de clasa politică, pe care o avea la mână, cumpărându-i în felurite moduri fidelitatea: „Rămâneţi pişicheri şi pârlaci că asta vă e meseria. Eu, ca mare bandit, am să fiu întotdeauna mai tare decât toate pişicheriile voastre şi am să ies întotdeauna deasupra, nu fiindcă oi fi cumva mai deştept decât voi, cum nici n-am pretenţia că sânt. Ci fiindcă marele bandit are capitalul la spate, şi capitalul ăsta vă ţine pe toţi în mână. Pe voi toţi, drângăleţii politici. N-aveţi încotro!".
Care sunt simptomele unei societăţi administrate de "marele bandit"?
Nu oricine poate juca rolul marelui bandit. Au mai existat cazuri de intelectuali rasaţi, prin interbelic, care au crezut că se pot împlini politic, primind un post de prim-ministru. Octavian Goga a crezut şi el într-o carieră politică fulgurantă, până când Maiestatea sa Carol II l-a arcuit de-a dreptul cu un şut în dos. Când se pregătea să-l trimită pe următorul, Goga a zbierat speriat: „Maiestate, daţi în poetul naţiunii"! Carol al II-lea s-a temperat şi a mormăit în sinea sa că nu se va mai încurca cu d'ăştia, literaţi, universitari etc. Se întâmpla la sfârşitul lui ianuarie 1938. Să fii mare bandit este o adevărată artă, care trece dincolo de persuasiune. Trebuie să păcăleşti istoria, înşelând cu anticipare pe toţi aceia care se pregătesc să te trădeze.
Circul politic, oricare ar fi el, are cu certitudine în spatele lui un grup de „mari bandiţi", care nu apar niciodată în faţă, dar care manevrează din camera slab luminată, odaia tainică a vreunui cazinou, tot ceea ce reprezintă sfera economică, căci ea însumează şi stăpâneşte politicul şi socialul deopotrivă. Care este nivelul de cultură al acestui grup de influenţă în cazul României de azi nu este de neglijat. Este mai relevant decât statisticile privind nivelul de cultură al populaţiei, întrucât una este să-ţi sprijine interesele prin cancelarii străine un aristocrat în gândire şi alta este situaţia în cazul unui lumpen în costum Versace. Realitatea poate fi ghicită prin nivelul de educaţie al politicienilor noştri grobieni, agramaţi, infatuaţi. Dar, adesea, istoria cunoaşte ironii neaşteptate şi înclin să cred în ironia ei. Ştiind cu ce fel de popor au de a face, iubitor de bere, manele şi fotbal, manipulabil prin telenovele şi emisiuni cu silicoane rebele, „marii bandiţi" nu-şi mai pun problema cum arată păpuşarii, „pârlacii" şi „drângăleţii", care se prefac în ştiutori ai artei guvernării, căci aceştia din urmă trebuie să fie măsura antropologică şi psihologică a mulţimii guvernate. Aşa se şi face. Dacă ai un popor de aristocraţi nu-l poţi păcăli cu mardeiaşi de Ferentari. Vomită!
Cum se face simţită prezenţa „marelui bandit"? Nu-i greu de ghicit. Chestia cu uite demisia, nu mai e demisia este evidentă. Dar totuşi, „marele bandit" mai ştie că prin moşia lui „naţională" mai sunt unii care gândesc, dar sunt într-o minoritate zdrobitoare. I-ar putea folosi, dar la ce bun? Un agramat infatuat poate fi manipulat şi cumpărat uşor, cu o vilă, o maşină sau o damă de companie, care să-l flancheze din când în când. Altul care construieşte idei ar fi o problemă în plus şi o cheltuială suplimentară.
Scandalurile politice sunt mici seisme pentru distrarea marelui manipulator, o tablă de şah deasupra căreia se zvârcolesc gesturi ludice, recreative, cu scurte pauze între un spumant nepreţuit şi gamba cu ciorap fin şi respirare feminină, înţepenită într-un zîmbet ironic şi nimfoman. Nimfa cu pricina se mai zbate chinuitor uneori şi într-o sarabandă de zgâieli în chip de vedetă la televiziune. Şi ea îşi are rolul atent articulat în planul Şmecherului Suprem, acela de a vâna naivitatea pârlacilor politici, naivitate lipită în foşnetul rochiilor de VIP, VIP născut prin mahalalele plicticoase cu taţi înverşunaţi de prin hăurile unei Moldove înfometate perpetuu. Ca un arhetip social.
Psihologia marelui bandit în istorie este una simplă şi indiferent câte tabere politice s-ar legitima cu onestitatea sau carisma liderilor, opinia lui străfulgeră timpurile: „Or fi ei băieţi buni, dar au şi dânşii burtă! Cer şi ei păpică pentru burtică. Au şi dânşii nervi, ambiţii, alte ălea; şi n-au răbdare. Oameni şi ei!... vă pomeniţi cu disidenţe, rupturi, zdrenţe de partide noi, prăsilă de partide... Lihneala îi orbeşte să-şi taie singuri creanga de sub picioare". Lumea pişicherilor este mică iar scandalurile lor sunt seisme care se resimt doar în buzunarele plătitorilor de taxe. Dar, în faţa matahalei din umbră, un prim-ministru al României Mari capătă o figură diminutivală, la fel şi limba îi devine mică, şoptitoare, căci banditul îi spune un mare adevăr: „Mai întâi să-ţi dea banditul ştirile sale despre oarecare lucrături care încearcă să te sape... am şi eu poliţia mea... să nu te găsească nepregătit... complicaţiile tale de mîine... se cheamă că-s şi complicaţiile mele!". De aceea o demisie în politica românească este o pasăre rară! Sunt unii care nu doresc să renunţe la marionetele învechite. Ceea ce descria Cezar Petrescu pentru anii '30 se aseamănă cu zilele noastre iar presupusele telefoane politice pentru sensibilizarea unor procurori au fost vibraţiile din urmă cauzate de bobârnacii marelui bandit. E clar că pârlacul politic a luat o săpuneală zdravănă, acolo, în camera obscură cu draperiile trase. Şi apoi, aceşti homunculi ajung să se fâţâie aroganţi prin faţa noastră la televizor, afişând preocupări importante, de interes naţional! Din spatele lor, printre râgâituri de alcov, printre clinchete de pahare şi foşnete de rochii vaporoase, răzbat adevărurile istorice ale ştim noi cui: „Mă, dacă nici în ţara asta a nimănui n-om şti până la sfârşit să le luăm tot aşa piuitul ălor care-o conduc, atunci mari idioţi mai sântem!... Putem să ne întoarcem la Dunărea noastră, să ne legăm câte un bolovan de gât şi să ne aruncăm în apă, să ne ducă bolovanii la fund. Că de pomană mai trăim şi facem umbră pământului! Aia e!".
Totuşi, timpurile s-au mai schimbat sau cel puţin curenţii de aer nu mai bat din obişnuita direcţie. Credem că pişicheriile nu mai merg iar unii dintre noi doresc să privească pe ecranul politicii chipuri mai umane, guri care pot vorbi coerent în limba română, gesturi lipsite de sarcasm, ridicol, penibil. A venit vremea ca „marele bandit" să facă câteva remanieri radicale în echipa lui de „pârlaci", dar şi în planul său de guvernare, care să includă paliere ignorate pe nedrept precum educaţia, cultura şi igiena socială.
Accesari: 320
Publicat acum 5 ore si 30 minute
Adrian Majuru
Acasă ● Dosar de presa
În acest moment ne este foarte clar: ori se salvează ţara, ori câştigă gaşca! Şi nu ar fi pentru prima dată când gaşca ar câştiga în detrimentul ţării şi în defavoarea celor 20 de milioane de români!
Întotdeauna a fost o gaşcă marionetă care a experimentat, în interesul altora, soluţii politice extreme. Pentru istoria recentă, regimul comunist din România a fost cel mai atroce din spaţiul est-european. Comisarii sovietici şi trupele militare ruseşti s-au retras mai repede din România - faţă de vecinii noştri - pentru că autohtonii s-au dovedit a fi mai obedienţi faţă de bolşevici şi mai cruzi decât satrapii calmuci. Regimul care ne administrează astăzi destinele a luat cele mai severe măsuri - numite „anticriză" - din spaţiul european, fluturându-ne, şi încercând astfel să ne prostească, situaţia dificilă a Greciei. Dar în Grecia, veniturile bugetare nu au fost diminuate. În Grecia s-a ieşit în stradă pentru că salariile au fost îngheţate şi s-a renunţat la salariul 14! Nicidecum diminuare salarială! Iar acolo salariul mediu este de 1.000 de euro, nu de 300 de euro cum este la noi.
Un nou experiment numit „România" a fost pus în aplicare. Cine oare doreşte să vadă, cu girul găştii obediente de la Bucureşti şi al camarilei prezidenţiale, cât de mult poate rezista un popor dincolo de nivelul de acceptare a sărăciei cronice? Şi pentru ce? De fapt, care este finalitatea acestui experiment? Disoluţia socială este premergătoare unei fărâmiţări de tip feudal şi implicit dezmembrării teritoriale.
Sărăcia, mizeria, imoralitatea au fost constante istorice în România, iar această realitate foarte cunoscută nouă a fost imortalizată şi de caricaturiştii anilor 1870.
Oferim cititorilor câteva repere ale arbitrariului istoric. La 1763, Giovanni Bartolomeo Frontali, pe când traversa zona Buzăului de azi, venind din Moldova, a descris următoarea realitate socială: "Atâtea nenorociri sunt în aceste ţări încât nu ştiu ce să vă spun, vă voi spune doar că se îngroapă de vii şi cauza este că în toiul iernii se pune o dare şi de aceea, pentru a scăpa de acel înscris, unii mai săraci şi nu prea cunoscuţi se îngroapă sub pământ lăsând o răsuflătoare şi mulţi au murit de frig şi stau acolo până ce se distribuie acel înscris, căci în acel timp se face o mare cercetare".
"Ce le pasă lor care este numele stăpânului? Ceea ce ştiu ei este că trăiesc ca să muncească, ca să plătească, să sufere şi să tacă", spunea francezul Marmier la 1813.
"Nu există poate popor mai asuprit de un guvern despotic şi mai strivit de biruri şi angarale. Ei nu sînt în stare să conceapă măcar nădejdea unei soarte mai bune. Starea de deprimare sufletească în care sînt ţinuţi s-a prefăcut într-un fel de nesimţire şi de apatie naturală, care-i face deopotrivă de nepăsători la bucuriile vieţii şi de nesimţitori la fericire, ca şi la amărăciunile grijilor şi durerilor", afirma britanicul Wilkinson la începutul secolului al XIX-lea.
"Populaţia nu-i pregătită pentru revoluţie. Se ocărărşte ici şi colo, însă nimeni nu-şi pune capul în foc, martiri politici nu cresc pe acest pământ", afirma la 1853 ofiţerul austriac Johann Koradin într-un raport secret.
Pentru avocatul Petre Pandrea, realitatea interbelică arăta astfel: "Doi la sută din populaţia ţării trăieşte din belşug. Ceilalţi se uită şi înghit în sec".
Cât priveşte realitatea anilor '80, I.D. Sîrbu a descris-o astfel: „Au rămas cei care mai au acces la câte un mic sceret de stat şi cei care trăiesc aidoma muştelor".
După douăzeci de ani de la revolta socială din decembrie 1989, România se află pe deplin în puterea camarilei prezidenţiale patronate de „marele bandit", cum l-a descris Cezar Petrescu pe „inamicul public numărul 1" al României.
Cine este „marele bandit" cum îl numea Cezar Petrescu pe liderul ascuns? Şi cum „guvernează acesta?
„Marele bandit" şi „drângăleţii politici" în varianta literaturii
În Bucureştii anilor tulburi 1945-1946, într-o cameră cu obloanele trase şi luminată slab, la o masă uriaşă, o matahală privea cu nervozitate către masa umană rânduită în jurul său. Stăteau cu toţii, cu privirea năruită în podeaua abia vizibilă, galonaţi în frac, cu mănuşi de mătase şi gulere scrobite, parfumaţi şi aparent distinşi, dar cu o imagine falsă, precum chipul unei iluzii, al unei aparenţe construită doar prin accesorii, simboluri lipsite de putere, de semnificaţie, de conţinut. Totul se prăbuşea în faţa singurului personaj care şedea somptuos pe un scaun, la capătul mesei, personaj care bătea ritmic cu degetul în cutia cu tabac cubanez. „Eu am să rămân întotdeauna cel mai tare" îşi începu matahala misterioasă discursul aruncat spre păpuşile îmbrăcate în stofă englezească. „Eu ies deasupra - continuă cel care părea a fi şeful celor strânşi acolo - „Eu sunt un bandit. Bandit, marele bandit, gangsterul numărul unu al României Mari, primejdia naţională!".
Marele bandit îşi arcui apoi bustul peste masă spunând: „Nu aşa a-ţi binevoit să vă exprimaţi în consiliul vostru de miniştri, când a-ţi decis să mă târâţi pe la Parchet şi alte ălea?... cum vă închipuiaţi voi că s-au găsit alţi binevoitori de teapa voastră, să mă informeze înainte de a se împlini douăzeci şi patru de ore?".
„Marele bandit" al României îi avea pe toţi la mână. Îi punea să se certe în parlament, împărţindu-i chipurile în tabere concurente, numite popular putere şi opoziţie. Se porcăiau, se lau la trânte, înjurături, îşi declarau veşnică confruntare sub ochii prostimii, iar apoi, adânc în noapte, se adunau cu toţii la masa marelui bandit. Marele bandit, uneori, mai crea o mică mascaradă, numită adesea diversiune, tot pentru ochii prostimii. Atunci, câe un mic gangster de mahala, un ţap ispăşitor al marilor lovituri din umbră, era târât pe la Parchet, prin săli de judecată, arătat poporului, ca un interlop periculos ce a furat cât a putut, şi apoi, măscăriciul se pierdea în mulţime, printr-un banal viciu de procedură.
Cezar Petrescu descrie în romanul său "Calea Victoriei" părerea marelui bandit faţă de clasa politică, pe care o avea la mână, cumpărându-i în felurite moduri fidelitatea: „Rămâneţi pişicheri şi pârlaci că asta vă e meseria. Eu, ca mare bandit, am să fiu întotdeauna mai tare decât toate pişicheriile voastre şi am să ies întotdeauna deasupra, nu fiindcă oi fi cumva mai deştept decât voi, cum nici n-am pretenţia că sânt. Ci fiindcă marele bandit are capitalul la spate, şi capitalul ăsta vă ţine pe toţi în mână. Pe voi toţi, drângăleţii politici. N-aveţi încotro!".
Care sunt simptomele unei societăţi administrate de "marele bandit"?
Nu oricine poate juca rolul marelui bandit. Au mai existat cazuri de intelectuali rasaţi, prin interbelic, care au crezut că se pot împlini politic, primind un post de prim-ministru. Octavian Goga a crezut şi el într-o carieră politică fulgurantă, până când Maiestatea sa Carol II l-a arcuit de-a dreptul cu un şut în dos. Când se pregătea să-l trimită pe următorul, Goga a zbierat speriat: „Maiestate, daţi în poetul naţiunii"! Carol al II-lea s-a temperat şi a mormăit în sinea sa că nu se va mai încurca cu d'ăştia, literaţi, universitari etc. Se întâmpla la sfârşitul lui ianuarie 1938. Să fii mare bandit este o adevărată artă, care trece dincolo de persuasiune. Trebuie să păcăleşti istoria, înşelând cu anticipare pe toţi aceia care se pregătesc să te trădeze.
Circul politic, oricare ar fi el, are cu certitudine în spatele lui un grup de „mari bandiţi", care nu apar niciodată în faţă, dar care manevrează din camera slab luminată, odaia tainică a vreunui cazinou, tot ceea ce reprezintă sfera economică, căci ea însumează şi stăpâneşte politicul şi socialul deopotrivă. Care este nivelul de cultură al acestui grup de influenţă în cazul României de azi nu este de neglijat. Este mai relevant decât statisticile privind nivelul de cultură al populaţiei, întrucât una este să-ţi sprijine interesele prin cancelarii străine un aristocrat în gândire şi alta este situaţia în cazul unui lumpen în costum Versace. Realitatea poate fi ghicită prin nivelul de educaţie al politicienilor noştri grobieni, agramaţi, infatuaţi. Dar, adesea, istoria cunoaşte ironii neaşteptate şi înclin să cred în ironia ei. Ştiind cu ce fel de popor au de a face, iubitor de bere, manele şi fotbal, manipulabil prin telenovele şi emisiuni cu silicoane rebele, „marii bandiţi" nu-şi mai pun problema cum arată păpuşarii, „pârlacii" şi „drângăleţii", care se prefac în ştiutori ai artei guvernării, căci aceştia din urmă trebuie să fie măsura antropologică şi psihologică a mulţimii guvernate. Aşa se şi face. Dacă ai un popor de aristocraţi nu-l poţi păcăli cu mardeiaşi de Ferentari. Vomită!
Cum se face simţită prezenţa „marelui bandit"? Nu-i greu de ghicit. Chestia cu uite demisia, nu mai e demisia este evidentă. Dar totuşi, „marele bandit" mai ştie că prin moşia lui „naţională" mai sunt unii care gândesc, dar sunt într-o minoritate zdrobitoare. I-ar putea folosi, dar la ce bun? Un agramat infatuat poate fi manipulat şi cumpărat uşor, cu o vilă, o maşină sau o damă de companie, care să-l flancheze din când în când. Altul care construieşte idei ar fi o problemă în plus şi o cheltuială suplimentară.
Scandalurile politice sunt mici seisme pentru distrarea marelui manipulator, o tablă de şah deasupra căreia se zvârcolesc gesturi ludice, recreative, cu scurte pauze între un spumant nepreţuit şi gamba cu ciorap fin şi respirare feminină, înţepenită într-un zîmbet ironic şi nimfoman. Nimfa cu pricina se mai zbate chinuitor uneori şi într-o sarabandă de zgâieli în chip de vedetă la televiziune. Şi ea îşi are rolul atent articulat în planul Şmecherului Suprem, acela de a vâna naivitatea pârlacilor politici, naivitate lipită în foşnetul rochiilor de VIP, VIP născut prin mahalalele plicticoase cu taţi înverşunaţi de prin hăurile unei Moldove înfometate perpetuu. Ca un arhetip social.
Psihologia marelui bandit în istorie este una simplă şi indiferent câte tabere politice s-ar legitima cu onestitatea sau carisma liderilor, opinia lui străfulgeră timpurile: „Or fi ei băieţi buni, dar au şi dânşii burtă! Cer şi ei păpică pentru burtică. Au şi dânşii nervi, ambiţii, alte ălea; şi n-au răbdare. Oameni şi ei!... vă pomeniţi cu disidenţe, rupturi, zdrenţe de partide noi, prăsilă de partide... Lihneala îi orbeşte să-şi taie singuri creanga de sub picioare". Lumea pişicherilor este mică iar scandalurile lor sunt seisme care se resimt doar în buzunarele plătitorilor de taxe. Dar, în faţa matahalei din umbră, un prim-ministru al României Mari capătă o figură diminutivală, la fel şi limba îi devine mică, şoptitoare, căci banditul îi spune un mare adevăr: „Mai întâi să-ţi dea banditul ştirile sale despre oarecare lucrături care încearcă să te sape... am şi eu poliţia mea... să nu te găsească nepregătit... complicaţiile tale de mîine... se cheamă că-s şi complicaţiile mele!". De aceea o demisie în politica românească este o pasăre rară! Sunt unii care nu doresc să renunţe la marionetele învechite. Ceea ce descria Cezar Petrescu pentru anii '30 se aseamănă cu zilele noastre iar presupusele telefoane politice pentru sensibilizarea unor procurori au fost vibraţiile din urmă cauzate de bobârnacii marelui bandit. E clar că pârlacul politic a luat o săpuneală zdravănă, acolo, în camera obscură cu draperiile trase. Şi apoi, aceşti homunculi ajung să se fâţâie aroganţi prin faţa noastră la televizor, afişând preocupări importante, de interes naţional! Din spatele lor, printre râgâituri de alcov, printre clinchete de pahare şi foşnete de rochii vaporoase, răzbat adevărurile istorice ale ştim noi cui: „Mă, dacă nici în ţara asta a nimănui n-om şti până la sfârşit să le luăm tot aşa piuitul ălor care-o conduc, atunci mari idioţi mai sântem!... Putem să ne întoarcem la Dunărea noastră, să ne legăm câte un bolovan de gât şi să ne aruncăm în apă, să ne ducă bolovanii la fund. Că de pomană mai trăim şi facem umbră pământului! Aia e!".
Totuşi, timpurile s-au mai schimbat sau cel puţin curenţii de aer nu mai bat din obişnuita direcţie. Credem că pişicheriile nu mai merg iar unii dintre noi doresc să privească pe ecranul politicii chipuri mai umane, guri care pot vorbi coerent în limba română, gesturi lipsite de sarcasm, ridicol, penibil. A venit vremea ca „marele bandit" să facă câteva remanieri radicale în echipa lui de „pârlaci", dar şi în planul său de guvernare, care să includă paliere ignorate pe nedrept precum educaţia, cultura şi igiena socială.
Accesari: 320
Publicat acum 5 ore si 30 minute
Adrian Majuru
duminică, 24 ianuarie 2010
Colegiul Liderilor
Miercuri 27 ianuarie la ora 10 va avea loc ședința Colegiului Liderilor U.S.L.I.-Mehedinți la Colegiul Tehnic Domnul Tudor din Drobeta Turnu Severin.
comisie paritară
Pe 25 ianuarie 2010 la orele 14, va avea loc Comisia Paritară la nivelul ISJ Mehedinți, pentru validarea fișei de evaluare a personalului didactic pentru restrângeri de activitate, pretransferări și detașări la cerere în anul școlar 2009-2010.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
